#Mănăstirea Hurezi

Articolul prezintă viața și activitatea episcopului Iosif Gafton (1896–1984), de la originile sale în familia preotului din Puțeni-Tecuci, prin slujirea parohială la Rotari și București, până la îndelungata arhipăstorire a Episcopiei Râmnicului și Argeșului, evidențiind realizările sale administrative, pastorale, omiletice și culturale de-a lungul celor 40 de ani de ierarhie.

Articolul realizează o trecere în revistă a principalelor surse academice dedicate Mănăstirii Polovragi, analizând contribuțiile lui Alexandru Ștefulescu, arhimandritului Veniamin Micle și albumului Polovragi, mănăstirea de lângă cer. Istorie. Spiritualitate. Artă. Cititorul dobândește o imagine sintetică asupra istoriei, arhitecturii și programului iconografic al ctitoriei brâncovenești, cu accent pe legăturile stilistice dintre Polovragi și Mănăstirea Hurezi.

Iconografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului a Mănăstirii Polovragi, capodoperă a Școlii Brâncovenești finalizată în 1703 de zugravii Andrei, Simeon, Istrate și Hranit, este analizată detaliat prin raportare la tipicul iconografic bizantin și la cele trei cicluri tematice — dogmatic, liturgic și praznical — ilustrând particularități precum ciclul vieții patriarhului Iosif, Duminicile Penticostarului și scena Uciderii pruncilor, specifice școlii zugravului Constantinos.

Damaschin Dascălul, episcop al Buzăului (1702) și apoi al Râmnicului (1708), a fost unul dintre marii cărturari ai epocii brâncovenești, dedicat traducerii și tipăririi cărților de slujbă în limba română. Articolul urmărește formația sa, activitatea tipografică de la Buzău și Râmnic și rezistența canonică și culturală pe care a opus-o ocupației austriece a Olteniei (1716–1739), când tipăriturile sale românești, precum Ceaslovul (1724) și Învățătura pentru șapte Taine (1724), au circulat clandestin în Transilvania spre sprijinul ortodocșilor de acolo.