Studiul analizează comparativ o serie de acte normative cu caracter bisericesc emise în Țara Românească în secolul al XVIII-lea — pastorale ale episcopilor de Râmnic Inochentie (1731), Climent (1743, 1747) și Filaret (1781–1785), hrisovul domnului Mihai Racoviță (1742) și așezământul pentru Mănăstirea Dintr-un Lemn (1746) —, evidențiind prevederile lor jurisdicționale, morale, patrimoniale și liturgice. Documentele nu introduc legislație nouă, ci reafirmă canoanele sinoadelor ecumenice și locale, scrierile Sfinților Părinți și tradiția ortodoxă, în scopul remedierii neregulilor constatate în viața bisericească și al îndrumării credincioșilor spre o viețuire creștină curată.