Zi de bucurie și de veselie [este astăzi], căci semnul bucuriei stă înaintea noastră. Cântări de laudă și de mărturisire [se cuvin astăzi], căci Preasfântul Lemn se arată. O, preacinstit dar! O, ce frumusețe a arătării! Nu are un chip în care binele și răul se amestecă, precum lemnul de mai înainte din Eden, ci este întru totul frumos și bun, și spre a-l privi, și spre a ne împărtăși din el. Căci este lemn făcător de viață, nu aducător de moarte, care luminează, nu întunecă și care ne sălășluiește, iar nu ne alungă din Eden. Pe Lemnul acesta suindu-Se Hristos, ca un împărat în carul [său], l-a nimicit pe diavol, cel ce avea stăpânirea morții, slobozind din robia tiranului neamul omenesc. Pe Lemnul acesta fiind Stăpânul lovit ca un viteaz în război, în mâini, în picioare și în coasta trupului Său dumnezeiesc, a vindecat de rănile păcatului firea noastră vătămată de balaurul cel rău. Și, dacă trebuie să aduc laudă, pe lemnul acesta curgând sângele Stăpânului, a adus putere nebiruită, prin care sunt arși dracii și prin care lumea se luminează.
Cine, dar, nu va alerga să vadă mult-dorita arătare? Cine nu va râvni să îmbrățișeze vlăstarul dumnezeiesc? Veniți, adunați-vă, toate popoarele și limbile, toate neamurile și vârstele, toate vredniciile, toate cetățile, preoții și împărații, stăpânitorii și supușii. De vreme ce praznicul este desăvârșit în chip dumnezeiesc, mi se pare că și Îngerii au venit la praznic cu mare bucurie [și că] Apostolii dănțuiesc într-un cuget, [la fel și] adunarea Proorocilor, ceata Mucenicilor și soborul tuturor Drepților. Căci, de vreme ce prin acest semn de biruință, urmându-I lui Hristos, au învins puterea potrivnică și au fost încununați cu slava cerească, cum ar putea să nu se bucure toți dimpreună de arătarea acestuia? Socot că și cele fără de simțire se bucură, poate, dimpreună [cu noi], vreau să spun pământul, care a dat un astfel de rod, ca o maică din pântecele său, toți copacii pădurii, care sunt cinstiți prin același nume, pururea-luminătorul soare, luna cea cu multe străluciri, stelele scăpărătoare, însuși cerul cel întins și cu multe chipuri, de vreme ce întru totul s-au schimbat spre mai bine prin pătimirea cea de pe Cruce.
Atingă-și deci David duhovniceasca psaltire, cântând acele [cuvinte] întru totul potrivite la vremea de acum: Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps. XCVIII, 5). Să cânte dimpreună cu dânsul și Solomon, cel neîntrecut în înțelepciune: Binecuvântați lemnul prin care se face mântuire (Sol. XIV, 7). Astăzi deci Biserica se arată Rai, aducând în mijlocu-i Lemnul Vieții, în care nu se află vreun drac amăgitor, înșelătorul Evei, ci Îngerul Domnului celui Atotputernic, care îl întâmpină cu bunătate pe cel care se apropie. Astăzi se face închinare la Preasfânta Cruce și Învierea lui Hristos se binevestește. Astăzi se face închinare la Lemnul dătător-de-viață și întreaga lume este chemată să aducă laude. Astăzi se face închinare Crucii celei din trei părți și cele patru zări prăznuiesc cu veselie. Cât de frumoase, zice, sunt picioarele celor care binevestesc pacea, ale celor care binevestesc cele bune! (Rm. X, 15; cf. Is. LII, 7). Dar fericiți sunt, aș spune, și ochii celor care privesc însemnul de biruință al păcii întregii lumi, și buzele celor care sărută această preabună alcătuire. Fără pizmuire se pune înaintea tuturor har veșnic, izvorul care revarsă sfințenie, nealungând pe nimeni întru nimic de la bunătatea cea îmbelșugată, curățindu-l pe cel ce se apropie, slobozindu-l de necurățiile care îl întinează, smerindu-l pe cel trufaș, deșteptându-l pe cel încet la inimă, întărindu-l pe slăbănog și îmblânzindu-l pe cel îndătărnic. Dar fiecare să se apropie cu făgăduința de a se îndrepta și să nu se atingă cu îndrăzneală și cu îngâmfare de cele dumnezeiești, de vreme ce acestea îi primesc pe cei smeriți, dar îi îndepărtează cu atât mai mult pe cei care au altfel de purtare.
Vederea acestui Lemn făcător de viață a tămăduit vederea noastră vrăjită de privirea lemnului ademenitor în Rai. Acest Lemn făcător de viață atingându-l cu buzele și cu ochii, suntem sloboziți de gustarea din lemnul purtător de moarte. O, ce dar mare ne este pus înainte! O, fericire de trei ori binecuvântată! De vreme ce mai înainte am murit printr-un lemn, printr-un Lemn am găsit și nemurirea. Printr-un lemn fiind amăgiți mai înainte, printr-un Lemn l-am alungat pe șarpele cel amăgitor. O, nemaiauzită schimbare! În loc de moarte, viață, în loc de stricăciune, nestricăciune, în loc de rușinare, slavă! Cu dreptate, așadar, a strigat Apostolul: Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, și eu pentru lume! (Ga. VI, 14). Căci în Cruce înflorind înțelepciunea cea preaînțeleaptă, a arătat nebune slavele deșarte ale înțelepciunii lumii. În Cruce rodind înfățișarea a tot binele, vlăstarele răutății s-au tăiat. Și închipuirile1 acestui Lemn sunt dintre cele minunate, căci din veac au fost foarte multe semne [ale acestuia].
Vederea acestui Lemn făcător de viață a tămăduit vederea noastră vrăjită de privirea lemnului ademenitor în Rai... Printr-un lemn fiind amăgiți mai înainte, printr-un Lemn l-am alungat pe șarpele cel amăgitor. O, nemaiauzită schimbare! În loc de moarte, viață, în loc de stricăciune, nestricăciune, în loc de rușinare, slavă!
Vezi, dar, iubitorule de învățătură: Oare nu printr-un mic lemn Noe, dimpreună cu fiii săi și cu femeile și cu toate neamurile viețuitoarelor, a scăpat, după judecata lui Dumnezeu, de nimicirea potopului? Oare nu a pus Iacov lemne descojite în jgheaburile de adăpat la vremea zămislirii oilor și a luat la sine mieii cei frumoși (cf. Fc. XXX, 37-42)? Și toiagul lui Iosif, la vârful căruia s-a închinat Iacov (cf. Fc. XLVII, 31), ce este altceva decât semn al Lemnului celui de viață făcător căruia ne închinăm noi astăzi? Ce este, iarăși, toiagul lui Moise? Oare nu un chip2 al Crucii? Cum a schimbat apa în sânge, cum a înghițit șerpii cu nume mincinos ai vrăjitorilor (cf. Iș. VII, 11-13)? Cum a despărțit marea de îndată ce a lovit-o și, întorcându-se, a adus iarăși dimpreună apele, aruncându-i în mare pe vrăjmași și mântuindu-i pe fiii cei adevărați? Chip al Crucii este și toiagul lui Aaron, care a înflorit în aceeași zi și i-a adeverit preoția (cf. Nm. XVII). Și ar părea că lungesc cuvântul dacă aș aduna toate arătările chipului Crucii. [Chip al Crucii s-a arătat] când Avraam, legându-l pe Isaac, fiul său, l-a așezat deasupra lemnelor (cf. Fc. XXII, 9). Tot așa când Iacov, binecuvântând pe fiii lui Iosif, și-a așezat mâinile în chip de cruce (cf. Fc. XLVIII, 14-16). Ia-l chiar pe însuși Moise, care l-a biruit pe Amalec întinzându-și mâinile (cf. Iș. XVII, 8-16.). Iată-l și pe Elisei, care, aruncând în apă lemnul, a scos din adânc securea de fier (cf. 4 Împ. VI, 5-6.). Multe sunt minunile acestui chip nu numai în Vechiul Testament, ci și întru har: biruințele asupra barbarilor, alungările dracilor, izbăvirile de boli și toate celelalte al căror număr nu se poate aminti.
Vezi câtă putere stă în chipul Crucii, preabunule? Dacă în acesta este atât putere, oare câtă este în chipul lui Hristos cel Răstignit? Căci este vădit că, pe cât sunt mai strălucite chipurile începătoare3, pe atât mai de seamă sunt cele care le urmează4. Și cine s-a arătat chip al lui Hristos – aș putea fi întrebat – în cele spuse mai înainte? Aceasta caut să o înțeleg. Și spun: Chiar aceia care au închipuit Crucea. Căci, după cum întinderea mâinilor de către Moise a închipuit Crucea, tot așa Moise însuși L-a închipuit pe Hristos cel Răstignit, biruindu-l pe nevăzutul Amalec. Și în celelalte exemple trebuie socotit același lucru, fiecare chip arătându-se prin altcineva. Dar acolo, spune, chipul este însuflețit. De ce tu vorbești despre [un chip] neînsuflețit? Pentru că și în chipul Crucii – atunci când lucrul văzut, întru care și lângă care se petrec minuni, este neînsuflețit – la fel, după asemănarea icoanei chipului Crucii, icoana purtătoare a chipului lui Hristos obișnuiește să facă minuni întru cele însuflețite și cele neînsuflețite, ca una ce are într-însa înfățișarea și chipul arhetipului și se bucură de aceeași cinstire și închinare, precum și de același nume, după cum se vădește tuturor. Chiar dacă ne-am îndepărtat mai mult lămurind acestea, totuși [fie spus] spre rușinarea și gonirea ereziei iconomahe, care răstălmăcește taina iconomiei lui Hristos. Căci cine leapădă icoana leapădă, de bună seamă, și chipul începător.
Dar [acum] trebuie să mergem către Cruce și, s-ar putea spune, să ne desfătăm întru pomenirea numelui ei. Crucea, avuție mai de preț decât toate avuțiile; Crucea, scăparea cea preatare a creștinilor; Crucea, povara cea preaușoară; Crucea, mângâierea cea grabnic-alinătoare a sufletelor zdrobite; Crucea, îndrumarea cea fără poticnire pe cărarea către cer; înălțimea și lățimea Crucii au o întindere mai cuprinzătoare decât a chitului5 ceresc; tăria și puterea Crucii – nimicire a toată puterea potrivnică; chipul6 și înfățișarea Crucii – vedere mai frumoasă decât toate chipurile. Razele și strălucirea Crucii – țâșnire mai luminoasă decât soarele. Harul și slava Crucii – dar mai plăcut decât toate harurile. Crucea este împăcare între cer și pământ. Numele Crucii este sfințire, cu atât mai mult când este rostit și încredințat auzului. Prin Cruce s-a omorât moartea și Adam a fost înviat. Prin Cruce se laudă toți Apostolii, se încununează Mucenicii și se sfințesc Cuvioșii. Prin Cruce ne îmbrăcăm în Hristos și ne dezbrăcăm de omul cel vechi. Prin Cruce am fost rânduiți în turma lui Hristos și am fost sălășluiți în staulul cel de sus. Prin Cruce îi împungem pe vrăjmașii noștri și ridicăm cornul mântuirii. Prin Cruce biruim patimile și alegem viața mai presus de lume. Cel care poartă Crucea pe umeri se face următor lui Hristos și este slăvit împreună cu Hristos. La vederea Crucii Îngerii se împodobesc, iar dracii se rușinează. Tâlharul, aflând Crucea, a intrat în Rai și, în locul tâlhăriei, a dobândit Împărăția. Cel care se însemnează cu semnul Crucii lesne risipește temerile și dobândește pacea. Cel care are Crucea drept paznic rămâne la adăpost și este păzit nevătămat. Oricine iubește Crucea urăște lumea și se face iubitor de Hristos. Cruce a lui Hristos, lauda mult-vestită a creștinilor; Cruce a lui Hristos, vestirea preabogată a Apostolilor; Cruce a lui Hristos, cununa împărătească a Mucenicilor; Cruce a lui Hristos, podoaba preacinstită a Proorocilor; Cruce a lui Hristos, strălucirea prealuminată a marginilor [pământului]; Cruce a lui Hristos – și îți grăiesc ca unei arătări însuflețite – acoperă-i pe cei ce te cântă întru căldura inimii, mântuiește-i pe cei ce te îmbrățișează cu credință, îndrumă-i în pace și bună-credință pe slujitorii tăi, adu tuturor bucuria Învierii lui Hristos, păzind pe ierarhi și pe împărați, pe toți călugării și mirenii, întru Hristos Iisus, Domnul nostru, a Căruia este slava și puterea, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
