#Primul Război Mondial

Episcopul Antim Petrescu (1875–1920) al Râmnicului este prezentat prin viața, formarea teologică și activitatea sa pastorală și culturală, de la originile sale din Vlăduceni, județul Vâlcea, până la alegerea ca arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei și Sucevei în 1912. Sunt evidențiate scrierile sale patristice și morale, traducerile după Christoph von Schmid și Henry Drummond, studiile publicate în Biserica Ortodoxă Română, precum și rolul său în întemeierea Societății Acoperământul Maicii Domnului.

Episcopul Sofronie Vulpescu al Râmnicului (†1923) este prezentat în ansamblul activității sale pastoral-culturale desfășurate înainte și în timpul Primului Război Mondial: construirea unui nou local pentru Seminarul Teologic din Râmnicu-Vâlcea, reorganizarea tipografiei eparhiale, editarea timp de 21 de ani a Calendarului Bisericesc Ortodox și publicarea unor lucrări precum Voința liberă a omului ca principiu al acțiunii morale și Priviri generale despre viața și operele lui Immanuel Kant, alături de contribuția sa sinodală și suferințele îndurate sub ocupația germană.

Prezența preoților ortodocși români pe frontul Primului Război Mondial, de la mobilizarea a peste 250 de clerici în august 1916 sub coordonarea protoiereului Constantin Nazarie până la acte de eroism precum cel al preotului Justin Șerbănescu la Azuga, ilustrează o tradiție a asistenței religioase militare cu rădăcini în epoca domnitorului Barbu Știrbei și continuată, după o întrerupere comunistă, din 1994.

Piesa de teatru prezintă drama a două surori, Aglaia și Zenovia, care și-au zidit fiii — Radu și Alexandru — pentru a-i scăpa de front, în timpul Primului Război Mondial. Vizita unui general declanșează o confruntare despre sacrificiu, lașitate, iubire de țară și iubire de mamă, iar finalul înfățișează alegeri ireversibile: Radu pleacă pe front, Alexandru se ascunde în pădure, Zenovia devine soră de caritate, Aglaia se autozidește.