#Cantacuzinii

Pronaosul bisericii mari de la Hurezi adăpostește o galerie de aproape treizeci de portrete — Cantacuzini, Brâncoveni, voievozi basarabeni de la Laiotă și Neagoe până la Șerban Cantacuzino — prin care Constantin Brâncoveanu și-a legitimat vizual descendența dinastică dublă, paternă basarabească și maternă cantacuzino-bizantină. Același historismus de esență barocă se regăsește în tablourile votive de la Târgoviște, în portretele de la Mogoșoaia și în tipăriturile epocii, marcând începuturile mentalității istoriste a civilizației române moderne.

Studiul analizează cauzele mazilirii și decapitării Sfântului Constantin Brâncoveanu (15 august 1714), pe baza surselor narative interne — cronicile lui Radu Popescu, Cronica anonimă, relatările lui Anton-Maria del Chiaro și Dimitrie Cantemir — și ale documentelor otomane publicate de Mihai Maxim, demonstrând că familia Cantacuzino a orchestrat prin intrigi, falsuri și denunțuri căderea voievodului, urmărind preluarea domniei Țării Românești.