#Mănăstirea Hurezi

Articolul prezintă viața și activitatea episcopului Iosif Gafton (1896–1984), de la originile sale în familia preotului din Puțeni-Tecuci, prin slujirea parohială la Rotari și București, până la îndelungata arhipăstorire a Episcopiei Râmnicului și Argeșului, evidențiind realizările sale administrative, pastorale, omiletice și culturale de-a lungul celor 40 de ani de ierarhie.

Articolul realizează o trecere în revistă a principalelor surse academice dedicate Mănăstirii Polovragi, analizând contribuțiile lui Alexandru Ștefulescu, arhimandritului Veniamin Micle și albumului Polovragi, mănăstirea de lângă cer. Istorie. Spiritualitate. Artă. Cititorul dobândește o imagine sintetică asupra istoriei, arhitecturii și programului iconografic al ctitoriei brâncovenești, cu accent pe legăturile stilistice dintre Polovragi și Mănăstirea Hurezi.

Iconografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului a Mănăstirii Polovragi, capodoperă a Școlii Brâncovenești finalizată în 1703 de zugravii Andrei, Simeon, Istrate și Hranit, este analizată detaliat prin raportare la tipicul iconografic bizantin și la cele trei cicluri tematice — dogmatic, liturgic și praznical — ilustrând particularități precum ciclul vieții patriarhului Iosif, Duminicile Penticostarului și scena Uciderii pruncilor, specifice școlii zugravului Constantinos.

Pronaosul bisericii mari de la Hurezi adăpostește o galerie de aproape treizeci de portrete — Cantacuzini, Brâncoveni, voievozi basarabeni de la Laiotă și Neagoe până la Șerban Cantacuzino — prin care Constantin Brâncoveanu și-a legitimat vizual descendența dinastică dublă, paternă basarabească și maternă cantacuzino-bizantină. Același historismus de esență barocă se regăsește în tablourile votive de la Târgoviște, în portretele de la Mogoșoaia și în tipăriturile epocii, marcând începuturile mentalității istoriste a civilizației române moderne.

Arhimandritul Hrisant Penetis, grec de origine din Andros, egumen al Mănăstirii Hurezi, a redactat la 1 ianuarie 1850 două testamente ornate cu icoane miniaturale — Schimbarea la Față pentru biserica grecească din Sibiu și Sfânta Treime pentru schitul Ciorogârla-Samurcășești —, lăsând acestora venituri din muntele Cocora și dintr-o magazie din portul Brăilei. Studiul publică în transcriere și facsimil cele două documente, analizând personalitatea clericului, conținutul daniilor, iconografia miniaturilor și locul acestor acte în tipologia hrisoavelor românești decorate cu chipuri sfinte.

Activitatea pastorală a episcopului Filaret al Râmnicului (1780–1792) este reconstituită pe baza unei condici de porunci păstrate la Biblioteca Academiei Române (cota cmlxxix/1-180), conținând 180 de documente din anii 1780–1783. Registrul relevă preocupările ierarhului pentru administrarea bunurilor bisericești, emiterea cărților de hirotonie și duhovnicie, cercetarea pricinilor de divorț, organizarea procesiunilor cu Sfintele Moaște și rezidirea unor lăcașe de cult precum Biserica Sfinții Arhangheli din Craiova.