Litterae | Martyria

2019 1 articol

Litterae Nr. I (VIII) / 2019 Tărâmul minunat Virgil Oprescu Runceanu

Voicu, fiul Catincăi și al lui Spirea, un fost revoluționar de la 1848 închis la Văcărești, pornește din Piscul Măgurii spre Schitul Frăsinei, dincolo de Olt, ca să ceară părintelui Policarp dezlegarea unei pungi cu galbeni jurați, moștenire de la tatăl său, pentru a răscumpăra Moara lui Greere.

2018 3 articole

Litterae Nr. III (VII) / 2018 Stareța Pr. Dr. Ștefan Zară

Maica Elisaveta, stareța Mănăstirii Surpatele, se roagă tulburată după un vis în care vede prădarea mănăstirii și propria sa înmormântare, întrebându-se dacă descoperirea este de la Dumnezeu sau înșelare diavolească. Alături de ea sunt zugrăvite chipurile tinerei Anica, înzestrată cu dar psaltic și iconografic, și ale arhimandritului Simeon, nevoitor îmbunătățit din obștea Mănăstirii Dintr-un Lemn.

Litterae Nr. II (VI) / 2018 Fecioara din Iederă Andrei Cărpeneanu

Un tânăr pe nume Tudor, copleșit de păcat și de o ciudată pierdere a memoriei, caută mântuirea la chilia părintelui Zosima, un sihastru care îl ascultă, îl mângâie și îl îndeamnă să-și poarte singur crucea. Fragmentul, cu accente de proză mistică, surprinde dialogul lor duhovnicesc și transfigurarea lăuntrică a lui Tudor prin rugăciune și pocăință.

Litterae Nr. I (V) / 2018 Pribeagul Andrei Cărpeneanu

Fragmentul de proză ficțională prezintă un dialog între starețul Partenie și scriitorul-filosof Voina, desfășurat într-o mănăstire, în jurul temelor predicii autentice, rolului Bisericii față de tineri și de societate, și al crizei politice în care un personaj numit Rusceanu este propus prim-ministru. Tensiunea narativă se adâncește prin revelarea dramei personale a lui Voina — moartea subită a Soniei și disperarea lui Pavel — și prin contrastul dintre elocința mundană a scriitorului și rugăciunea interioară a călugărului.

2017 1 articol

Litterae Nr. II (IV) / 2017 Sfântul Andrei Cărpeneanu

Gheorghe, un soldat român din Batalionul de Vânători de Munte, moare pe front lângă Storojineț, pe Siret, doborât de șrapnel în timpul unui atac de artilerie, și trece printr-o stare liminară în care amintirile copilăriei la Șuța Veche, ale anilor de ucenicie și ale vieții de muncitor se împletesc cu contemplarea unui orășel străin, luminos și neașteptat de frumos. Proza reconstituie, prin fluxul conștiinței unui om simplu, trecerea din viață în moarte ca eliberare senină, Gheorghe recunoscând în cele din urmă glasuri familiare și îndreptându-se spre ele desculț și cu inima ușoară.