Theatrum
Recenzii de carte și cronici ale vieții teologice contemporane.
Filmul Căința (1984) al regizorului sovietic georgian Tenghiz Abuladze, interzis trei ani de autoritățile sovietice și lansat în era Gorbaciov, reprezintă cel mai important manifest cinematografic împotriva totalitarismului, respingând dictatura din perspectiva umanismului creștin și demonstrând că orice sistem opresiv echivalează cu expulzarea lui Dumnezeu din conștiința individuală și colectivă.
Piesa de teatru prezintă drama a două surori, Aglaia și Zenovia, care și-au zidit fiii — Radu și Alexandru — pentru a-i scăpa de front, în timpul Primului Război Mondial. Vizita unui general declanșează o confruntare despre sacrificiu, lașitate, iubire de țară și iubire de mamă, iar finalul înfățișează alegeri ireversibile: Radu pleacă pe front, Alexandru se ascunde în pădure, Zenovia devine soră de caritate, Aglaia se autozidește.
Piesa radifonică prezintă viața Sfântului Ierarh Calinic Cernicanul, de la intrarea sa ca tânăr Constantin Antonescu în obștea Mănăstirii Cernica, sub îndrumarea duhovnicului Pimen, până la trecerea sa în veșnicie în 1868, ilustrând prin scene dramatice virtuțile sale monahale, ctitoriile, minunile săvârșite și rolul său în sprijinirea Unirii Principatelor Române.
Piesa în trei acte semnată de Constantin Adamovici dramatizează nașterea Pruncului Iisus la Betleem, urmărind confruntarea dintre Irod cel Mare, hotărât să ucidă pe Mesia, și personajele care aleg calea milei: Marcus, comandantul roman trimis să execute porunca ucigașă, și Eliazar, marele preot izgonit din templu. Prin ceasul alegerii, Marcus depune sabia la picioarele Pruncului, iar Irod, refuzând pocăința, moare strivit de propria ură, piesă ilustrând teologic triumful iubirii și al smereniei asupra puterii și violenței.
Scenariu de Ion Costin Manoliu