Orice schimbare (2) de la cele mai rele spre cele mai bune lucrează o mare bucurie și fericire pentru neamul omenesc fiindcă firea omenească este înclinată în mod natural să aspire după cele mai înalte [și] întotdeanua să tânjească după (5) cele mai bune. Astfel, fără îndoială că pentru corăbieri este binevenită tranziția de la furtună la [vreme] frumoasă și liniștită; și pentru călători, în urma extenuării, este plăcută liniștea care duce la odihnă; și pentru cei care se mâhnesc, strămutarea ochilor de la deznădejde la fericire, este binevenită; și pentru cei ce bolesc, (10) este mai plăcută recuperarea din boală care duce la sănătate și vigoare; și pentru dușmani este binevenită confirmarea fermă a prieteniei și a păcii de pe urma vrăjmășiei, iar mutarea de la întuneric și noapte la lumina zilei este și mai plăcută. Și orice acțiune, ca să zic așa, știu că are un chip mai plăcut (15) când produce un folos celor ce tânjesc după ea. Cu siguranță, așa percepem și bucuria dată nouă de Dumnezeu [și] veselia oferită nouă prin pocăință1.
Fără îndoială că grâul este atât de savuros! Dacă este așezat cu trudă în pământ și este înmulțit, (20) el răsare mai dulce, primind cu multă bucurie în sine [toate proprietățile] pentru un surplus de hrană. Într-adevăr, o sămânță, prin procesul de semănare, este aruncată într-un loc întunecat. Tot așa, și natura viței-de-vie ne oferă o bucurie mai încântătoare, deoarece vinul este produs prin schimbarea fructului provenit din lemn. Pe de-o parte, ramurile de viță-de-vie și frunzele (25) au seva foarte înțepătoare și astringentă, încât nici cu gura nu este posibil să te atingi [de ele] pentru degustare, iar pe de altă parte, un ciorchine de struguri, deși este unit cu ramurile de viță-de-vie și cu frunzele într-o singură tulpină, are o asemenea dulceață în ceea ce privește percepția senzorială, încât îndulcește de amărăciune și durere starea trupului, (30) oferindu-și prin băutura [produsă din el] propriul rod spre veselie. În acest chip, și frunza de măslin are, pe de-o parte, tulpina mereu înverzită, iar pe de altă parte, măslinul este întotdeauna un [copac] tânăr. Rodul [măslinului] apare în sezonul său, fără a fi cu nimic asemănător cu cele ale pomului, încât își face vizibilă o constituție proprie. (35) La început este o floare ca o movilă foarte mică acoperită, iar în mijlocul acesteia se află un bob de sămânță ce face rod. O mulțime nenumărată [de măsline] se arată a fi asemănătoare cu un ciorchine de struguri, dar [măslinul] crescând se eliberează de mulțimea [măslinelor] ca de ceva nefolositor.
[Măslina] este ascuțiță (40) până când într-un final se face bună pentru a fi gustată, dar dacă este culeasă cu mâinile [înainte de a se coace], nu e bună de mâncat, păzitoare făcându-se prin aceasta a bogăției [uleiului] care se revarsă din ea însăși. Ea deja oferă, prin tranziția de la gustul amar, atâta plăcere la degustare, încât, pe de-o parte, [acel] condiment [produs din ea] se prezintă ca substitut al oricărui [tip] de hrană, iar pe de altă parte, devine pentru viața oamenilor amestecul [κέρασμα] oricărui [fel] de mâncare. (45) Și așa, orice fel de plante și de semințe oferă tuturor bucuria prefacerii semințelor.
Deci, dat fiind faptul că prin prefacerea celor mai dure [semințe] în cele mai bune [fructe] se dă din belșug atâta bucurie, haide (50) să trecem la cele mai de cinste decât acestea!
Să ne uimim de câte bunătăți ne-a fost pricinuitoare Crucea lui Hristos, întrucât, cu aceeași putere, a lucrat asupra noastră o asemenea variație de bunătăți. Chiar dacă Crucea Domnului atunci când este propovăduită e dureroasă și detestată, în orice caz (55) e plină de har și strălucire făcându-se pricină nu de suferință, ci de nepătimire. Cu toate că pentru iudei [Crucea] este numită scandal [σκάνδαλόν], și pentru neamuri atunci când e predicată este nebunie [μωρία], nouă însă, celor ce credem, ne aduce aminte de mântuire. Deși se citește în Biserică despre Cruce (60) și este amintită pătimirea prin Cruce, poporul, cel care crede în Cruce, este iritat și dă drumul unui glas vrednic de milă și la murmur, nu din cauza Crucii, ci din cauza celor ce s-au răstignit, și [cu toate acestea] au refuzat să creadă.
Într-adevăr, Crucea este mântuirea Bisericii. Crucea este lauda celor (65) ce nădăjduiesc în El. Crucea este cea care ne-a eliberat de relele precedente, și [este] pârgă bunătăților viitoare. Crucea este împăcarea dușmanilor cu Dumnezeu, și convertirea păcătoșilor la Hristos. Prin Cruce am fost izbăviți de dușmănie, și prin Cruce am fost uniți cu Dumnezeu în vederea unei relații de (70) prietenie. Prin Cruce am fost eliberați de tirania diavolului, și am fost izbăviți de moarte și pierzare. De aceea, la început poporul murmura atunci când auzea [vorbindu-se] despre Cruce, dar și-a schimbat din nou murmurul în bucurie, fiindcă a auzit [cuvinte] despre Înviere, și drept urmare aducea înainte slavă cu limbă curată. (75)
Prin Cruce am fost izbăviți de dușmănie, și prin Cruce am fost uniți cu Dumnezeu în vederea unei relații de prietenie.
Crucea a schimbat firea omenească în rânduială îngerească, după ce a arătat-o străină de toată fapta cea stricăcioasă (680) și după ce a consimțit să trăiască în viața cea nestricăcioasă. Nu i-a mai numit oameni, ci dumnezei, zicând: Eu am zis: dumnezei sunteți, și fii ai Celui Preaînalt2. Nu v-am mai numit robi, ci prieteni și frați zicând: Voi vesti numele Tău (5) fraților mei3.
Vezi ce schimbare a lucrat Crucea asupra noastră? Ca să înveți mai exact puterea Crucii, privește [ce a fost] înaintea Crucii, ce [a fost] după Cruce, și vei descoperi lucrarea Crucii. Înainte de Cruce Fiul nu era cunoscut, însă astăzi, (10) întrucât Crucea se propovăduiește, este numit Fiul [lui Dumnezeu], și Tatăl este cunoscut prin Fiul. Înainte de [venirea] Crucii, diavolul era venerat, [iar] acum, fiindcă se predică Crucea, diavolul a căzut, și demonii sunt puși pe fugă. Înainte de [venirea] Crucii ne petreceam timpul în desfrânări și destrăbălări, iar acum, întrucât se propovăduiește Crucea, nu (15) numai că am renunțat la desfrânare, ci și căsătoria am disprețuit-o, iar fecioria pe care nu o știam, o primim și o păzim ca pe propria noastră [bogăție]. Când Crucea nu se propovăduia, până și diavolul îi aduna pe iudei împotriva lui Hristos. [Însă] astăzi, Crucea se vestește, și apostolii îi aduc pe iudei (20) prin credință [la Hristos]. Când Crucea nu se propovăduia, chiar și de moarte eram ținuți [prizonieri], iar acum Crucea se propovăduiește, și, am disprețuit moartea ca și când nu ar exista, și am început să tânjim după viața veșnică. Când Crucea nu se propovăduia, eram străini și de Rai, (25) iar atunci când [Crucea] s-a arătat, dintr-o dată, un tâlhar s-a învrednicit de Rai. O, mare putere a Crucii, ce transformare ai lucrat în neamul omenesc!
[Crucea] ne-a mutat de la atâta întuneric la lumina nemărginită. Ne-a rechemat de la moarte la viață veșnică. Ne-a reînnoit dintru stricăciune întru nestricăciune. (30) Într-adevăr, ochii inimii nu mai sunt acoperiți de către întuneric din cauza ignoranței, ci suntem luminați prin Cruce cu lumina cunoașterii. Urechile surzilor nu mai sunt închise de către necredință, fiindcă surzii au auzit cuvântul Domnului, și orbii și-au deschis ochii ca să vadă (35) slava lui Dumnezeu. Acestea sunt izbânzile Crucii. Aceste daruri le avem prin Cruce.
[Crucea] ne-a mutat de la atâta întuneric la lumina nemărginită. Ne-a rechemat de la moarte la viață veșnică. …Într-adevăr, ochii inimii nu mai sunt acoperiți de către întuneric din cauza ignoranței, ci suntem luminați prin Cruce cu lumina cunoașterii.
Ce lucru bun nu ni s-a dăruit prin Cruce? Ce lucru bun nu ni s-a împlinit prin Cruce? Prin Cruce am învățat să fim milostivi, și am ajuns să cunoaștem mai deplin (40) puterea firii dumnezeiești. Prin Cruce am fost instruiți dreptatea lui Dumnezeu, și [prin ea] aspirăm la virtutea cumpătării. Prin Cruce ne descoperim unii pe alții, [iar] noi, cei care eram departe de Hristos, am fost uniți cu [El], și am fost învredniciți de harul Sfântului Duh. Prin Cruce am cunoscut puterea iubirii, și nu încercăm să evităm să murim unii pentru alții. (45) Prin Cruce am disprețuit toate cele din lume, și le-am socotit că sunt ca un nimic, fiindcă tânjim după bunătățile viitoare și ne luptăm să vedem pe cele nevăzute. Crucea se propovăduiește, credința în Dumnezeu este mărturisită, (50) și adevărul trăiește liber în toată lumea. Crucea se propovăduiește, martirii se arată și mărturisirea în Hristos este întărită. Crucea se propovăduiește, Învierea se face cunoscută [și] Viața se arată cu claritate. Împărăția Cerurilor este vrednică de crezare. (55) Necredincioșii cred în Cruce și cei care privesc la Cruce mai mult decât la viața [prezentă], dobândesc mântuirea. Crucea ne-a devenit intermediar pentru toate acestea, și prin Cruce am fost învățați să mulțumim [Lui Dumnezeu]. Prin urmare, ce este mai de cinste decât Crucea? Ce este mai folositor pentru sufletele noastre decât aceasta? (60) Așadar, să nu ne rușinăm să ne închinăm Crucii, ci cu toată îndrăzneala să o mărturisim pe cea prin care am fost rechemați la mântuire, și readuși la viața veșnică!
Vezi, ce bună chivernisire a lucrat Crucea [Lui Hristos] asupra lumii? A schimbat lucrurile ei cele (65) nelegiuite și a corectat învățăturile cele fără de Dumnezeu. [Lumea] nu mai este condusă cu legi diabolice, [și nici] nu mai este încununată cu legi aducătoare de moarte. Într-adevăr, Dumnezeu S-a întors în patria Sa și [i-]a îndepărtat patimile nebune. A legiferat cele ale sale, și a dogmatizat cele ce-i sunt de folos și utile. A prescris învățăturile cumpătării (70), și a eradicat luxul. A însuflat principiile sfințeniei, a așezat legea castității, și a pus la distanță nelegiuta desfrânare. A stabilit canoane de înfrânare [și] a răsturnat stăpânirea plăcerilor. A supus organele de simț ale (75) poftelor trupești prin hotărâre dumnezeiască, și la tot păcatul născut (681) prin plăcere i-a redus puterea. De vreme ce [plăcerea păcatului] este începutul desfrânării, scopul imaginațiilor [din minte], născocirea lor [și] întinarea vieții, de aceea, [Crucea] a extirpat rădăcina fărădelegii ca să înceteze toate nestatorniciile nesocotirii lui Dumnezeu, și, pe de-o parte, a nimicit închinările murdare ale idolatriei, iar pe de altă parte, a distrus (5) obiceiurile nelegiuite. A făcut inutile separările orgiilor bachice4, și a lichidat falsificările și prefăcătoriile lipsei de cucernicie către Dumnezeu. Nedreptățile înșelăciunii le-a zădărnicit, și nestatorniciile pierzării le-a oprit. A curățit sufletele, dezrădăcinând ghimpii impietății (10), și precum bobul de grâu, a adus semințele temerii de Dumnezeu ca să prezinte [publicului] sufletele care produc roadele dreptății. A deschis torenții revărsării grâului duhovnicesc, și a umplut hambarele raționale de roadele dumnezeiești ale înțelepciunii cerești (15). [Crucea] umple de sfințenia Duhului pe cei cred, și fiecare devine receptacul al sfințeniei pline de Dumnezeu, și râu de frumusețe dumnezeiască. Crucea ne-a condus la dobândirea tuturor acestora, și prin Cruce ne bucurăm (20) de toate bunătățile atât de însemnate. Prin Cruce am primit cunoștința tuturor acestora, și prin ea am fost învățați toate acestea. Iar ca să înțelegi puterea Crucii și ce forță are lucrarea Crucii, observă bine cele petrecute cu privire la ea, și vei găsi lucrări ale puterii dumnezeiești împlinite (25) prin ea.
Crucea este lipită tare [de noi] de-a lungul întregii vieți. Viața în lume este concepută în numele Crucii până la moarte, și prin ea, moartea se arată [a fi] fără putere. Crucea se proclamă în vederea adevărului, și prin Cruce lumea se umple de adevăr. Crucea stă întinsă în concordanță cu [întinderea] Stăpânului, (30) și, prin mijlocirea ei, Stăpânul întinzându-și mâinile, pe toate le-a adunat împreună la Sine. Hristos stă atârnat pe Cruce, și diavolul este omorât. Hristos stă întins pe Cruce, și oferă lumii semnul mântuirii. Hristos este pironit pe Cruce, și orice suflet este eliberat din legături. (35) Hristos este așezat pe Cruce, și întreaga zidire a fost eliberată de stricăciunea robiei. Hristos moare pe Cruce, și arată lumii un lucru mai nou [și] extraordinar.
Crucea este lipită tare [de noi] de-a lungul întregii vieți. Viața în lume este concepută în numele Crucii până la moarte, și prin ea, moartea se arată [a fi] fără putere. Crucea se proclamă în vederea adevărului, și prin Cruce lumea se umple de adevăr.
Într-adevăr, lumina soarelui s-a întunecat (682). În ziua Judecății, mărturie pentru cei necredincioși [va fi] întunericul trecut cu vederea, iar pentru cei credincioși [mărturie] va fi lumina zilei schimbată din întuneric. Acest lucru îl dezvăluie într-un anumit loc acel cuvânt profetic care zice: Și va fi în ziua aceea, zice Domnul, soarele va apune la amiazăzi, (5) și lumina se va întuneca ziua pe pământ. Și voi întoarce sărbătorile voastre întru plângere, și toate cântările întru tânguire5. Vezi, iubitule, ce taină grozavă cuprinde acest cuvânt profetic? Pentru că aici ambele lucruri [din proorocie] sunt exprimate tainic, adică fărădelegea iudeilor (10) de sub Lege, și a neamurilor din afara Legii. Cei ce prăznuiesc după Lege vor plânge, cu toate că își țin sărbătorile, și în locul cântărilor [de bucurie] vor aduce în jurul Ierusalimului plângere însoțită de lovirea pieptului cu pumnii. Într-adevăr, Ierusalimul nu va mai avea nici sacrificiile, nici (15) nu se va mai săvârși sărbătoare în el, fiindcă toate și-au primit sfârșitul după venirea lui Hristos, după pătimirea Sa și iconomia [Sa]. Prin urmare, de aceea zice: Și voi întoarce sărbătorile voastre întru plângere, și toate cântările voastre întru tânguire, fiindcă nu au crezut în dumnezeiasca și minunata învățătură a Crucii, [iar] ca urmare au fost lipsiți de cele referitoare la respectarea Legii și predați în sclavie la orice neam. (20)
Vor plânge și neamurile6 pentru păcatele lor, mărturisindu-și durerea aducătoare de fericire. Fericiți, zice, cei ce plâng, că aceia se vor mângâia7. (25) Așadar, vor plânge pentru sărbătorile lor zadarnice, și pentru odele lor nelegiuite, pe care le-au celebrat cu necurații demoni.
Vezi, cum astăzi, un păgân care mai-nainte prăznuia cu demonii, după ce s-a pocăit, a schimbat sărbătoarea în plâns, căindu-se de cele ce rău le-a săvârșit, (30) și zice tânguindu-se acel cuvânt profetic: Noi ne-am rătăcit în rușinea noastră, și păcatele noastre ne-au acoperit pe noi, că am fost loviți de fărădelegile noastre8. Am cunoscut nedreptățile părinților noștri9. Așadar, așa și noi tânguindu-ne, și cu dreptate plângând pentru (35) relele făcute mai înainte10 de noi, să ne unim cu Crucea, să încredințăm Crucii nădejdile noastre, ca prin Cruce să fim educați, și să întindem cugetul către cer, ca urmându-i Lui Hristos, Mântuitorul nostru, să ne facem vrednici a fi (40) aproape de Dumnezeu în Împărăția Cerurilor, prin Însuși Hristos Domnul nostru, Căruia [I se cuvine] slava și puterea în vecii vecilor. Amin.
Traducerea s-a făcut după originalul grecesc: Sfântul Ioan Gură-de-Aur, Εἰς τὴν Ὕψωσιν τοῦ τιμίου Σταυροῦ [In exaltationem venerandae crucis] în PG. 59, coll. Patrologiae cursus completus (series Graeca) (MPG) 59, Paris, 1857–1866, pp. 679–682.
- 1
Sensul inițial al termenului μεταβολή -ῆς, ἡ, înainte de a avea această conotație creștină, desemna „schimbarea”, „alterarea” sau „transformarea”. (Franco Montanari, The Brill Dictionary of Ancient Greek. „μεταβολή”, Brill, s.l., 2015). (n. trad.)
- 2
Psalmi 81, 6.
- 3
Evrei 2, 12.
- 4
Bacus [Βάκχος și βάκχος -ου, ὁ/ Bakchos (Bacchus), Dionysus] era considerat zeul vinului, al viței-de-vie și al beției. În contextul de față, Sfântul Ioan Gură de Aur face mențiunea acelor sărbători cu caracter orgiastic, cu o prezență semnificativă a femeilor, unde zeul era elogiat prin cântece și dansuri. (cf. Ana Balaci, Mic dicționar mitologic greco – roman, Editura Științifică, s.l., 1966, p. 128).
- 5
Amos 8, 9-10.
- 6
Adică păgânii.
- 7
Matei 5, 4.
- 8
Ieremia 3, 25.
- 9
Ieremia 14, 20.
- 10
Literal: „scrise mai înainte”.