#Sfântul Isaac Sirul

Răbdarea este analizată ca virtute teologică și duhovnicească în contrast cu nerăbdarea și irascibilitatea specifice societății contemporane marcate de accelerare și instantaneitate. Pornind de la îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu revelată în Sfânta Scriptură, la Sfinții Părinți precum Maxim Mărturisitorul, Isaac Sirul și Dumitru Stăniloae, și în viața liturgică a Bisericii, răbdarea apare ca mod de participare la viața dumnezeiască și cale de îndumnezeire.

Mulțumirea față de Dumnezeu este analizată ca stare duhovnicească fundamentală, izvorâtă din conștiința darurilor dumnezeiești și culminând în Sfânta Euharistie, înțeleasă ca unire deplină cu Hristos. Prin referire la Sfinții Chiril al Alexandriei, Grigorie Palama, Ioan Gură de Aur, Dumitru Stăniloae și la pericopa vindecării celor zece leproși, articolul arată că recunoștința autentică înseamnă comuniune permanentă cu Dumnezeu, iar lipsa ei duce la înstrăinare și dezumanizare.

Articolul redă învățăturile schimonahului Iulian Lazăr de la Schitul Prodromou (Sfântul Munte Athos), transmise unor vizitatori în februarie 2014, și cuprinde îndemnuri despre îndumnezeire, rugăciunea neîncetată, vindecarea sufletului prin spovedanie și duhovnic, răbdarea nedreptăților, dragostea față de aproapele și râvna pentru sfințenie.

Articolul analizează distincția teologică dintre ispită și încercare în viața duhovnicească a omului, sprijinindu-se pe texte scripturistice și pe învățăturile Sfinților Ioan Scărarul, Isaac Sirul, Apostolii Iacov și Pavel, și Siluan Athonitul. Cititorul înțelege că ispita vine din înclinația păcătoasă sau din lucrarea diavolului, iar încercarea este rânduită de Dumnezeu spre întărire, smerenie și creștere duhovnicească.