Studiul analizează învățătura Sfântului Vasile cel Mare despre trezvie ca lucrare de unificare a minții și a omului, urmărind trei etape corespunzătoare vieții sale: pregătirea precreștină prin cultura clasică, viața monahală și episcopatul. Cele patru elemente definitorii (trăirea în prezența Domnului, mintea neîmprăștiată, pomenirea lui Dumnezeu și recunoștința) sunt prezentate ca temei al unității personale, comunitare și bisericești.