Studiul analizează învățătura Sfântului Vasile cel Mare despre trezvie ca lucrare de unificare a minții și a omului, urmărind trei etape corespunzătoare vieții sale: pregătirea precreștină prin cultura clasică, viața monahală și episcopatul. Cele patru elemente definitorii — trăirea în prezența Domnului, mintea neîmprăștiată, pomenirea lui Dumnezeu și recunoștința — sunt prezentate ca temei al unității personale, comunitare și bisericești.