Studiul analizează cauzele mazilirii și decapitării Sfântului Constantin Brâncoveanu (15 august 1714), pe baza surselor narative interne — cronicile lui Radu Popescu, Cronica anonimă, relatările lui Anton-Maria del Chiaro și Dimitrie Cantemir — și ale documentelor otomane publicate de Mihai Maxim, demonstrând că familia Cantacuzino a orchestrat prin intrigi, falsuri și denunțuri căderea voievodului, urmărind preluarea domniei Țării Românești.