Studiul lui D. Caracostea analizează sursele literare și istorice ale Scrisorii III de Eminescu, urmărind influențele lui Eschil, Herodot și ale traducerii manuscrise de la Mânăstirea Coșula asupra construcției poetice a dialogului dintre Mircea și Baiazid. Prin metoda comparativă, autorul demonstrează că viziunea organică a poemului integrează sincretic modele antice și cronici medievale românești, depășind simpla preluare de text.
