Cuvânt de laudă la Sfântul Apostol Andrei

Traducere din limba elină1 de Petru Molodeț, text revăzut de Luiza Oancea și Octavian Gordon.

Puternică este mreaja pescuirii apostolice; minunat este năvodul pomenirii lui Andrei: mreajă a morților nemuritori, care niciodată nu se rupe. Căci nu se strică cu timpul plasa pe care nu a împletit-o vreun meșteșug, ci harul. Căci, chiar dacă pescarii au părăsit <această lume>, uneltele lor de pescari cuvântători și năvodul în care vânează lumea nu se strică cu timpul. Cei care trag nu sunt văzuți, iar plasele sunt pline. Nu și-au luat cu ei o undiță pe care timpul o distruge; nu au întins un fir pe care trecerea vremii îl rupe; nu și-au făurit un cârlig pe care rugina îl mănâncă; nu i-au pus împrejur o momeală drept cursă pentru pești; nu s-au așezat pe o stâncă pe care o zgâlțâie valurile; nu s-au suit pe o corabie pe care o zdrobește furtuna; nu au plecat să prindă pești, să vâneze firea necuvântătoare2. Ci, așa cum meșteșugul lor este minunat, și uneltele lor sunt minunate și foarte noi. Căci, în loc de undiță, întind propovăduirea; în loc de fir, aruncă la apă pomenirea; în loc de cârlig, trimit putere; în locul vreunei momeli, înfășoară cârligul cu minuni; în loc să șadă pe o stâncă, pescuiesc din ceruri; în loc de corabie, au primit jertfelnic; în loc de pești, vânează regi; în loc de năvod, au întins Evanghelia; în loc de meșteșug, se folosesc de har; în loc de mare, străbat lumea; în loc de plase, pescuiesc cu crucea. Cine a văzut vreodată morți care pescuiesc și vii care sunt pescuiți? O, putere a Celui Răstignit! O, dumnezeiască vrednicie! O, apostolească binefacere! Pentru că nimic nu este în lume asemenea harului apostolesc.

Căci lumea3 a văzut multe lucruri minunate și noi. A văzut sânge care strigă după ce a fost vărsat (Facerea IV, 10), ucidere care țipă fără de limbă; și fire care, din pizmă, a fost dezbinată în ea însăși; și pământ care, din pricina îndrăznelii, a fost pângărit; și ucidere de frate care îl dă morții pe cel născut din aceeași mamă și poarta morții deschisă din pricina răutății. A văzut în potop o arcă ce poartă în sine semințele firii (Facerea VII, 1-17). A văzut un bătrân care prin credință se gătește de luptă împotriva rărunchilor lui (Facerea XXII, 2). L-a văzut pe unul care aduce jertfă pe cel care nu a fost ucis și pe unul care este pus înainte4 și nu este omorât. A văzut un acoperiș al cerului mai cuprinzător și pe Dumnezeu cuprins de un cort (Facerea XVIII, 4-5). A văzut un furt al binecuvântărilor părintești prin mamă (Facerea XXVII, 28) și lupta Făcătorului cu slujitorul (Facerea XXXII, 24). A văzut pizma care și-a făcut loc între frați (Facerea XXXVII, 18) și robia protectoare a domniei. A văzut vise care au pregătit un tron (Facerea XLI, 15) și o foamete care îi trage după ea pe cei înșelători (Facerea XLII, 5). A văzut foc ce înrourează rugul (Ieșirea III, 2) și un toiag făcător de minuni. A văzut valuri care se dau la o parte și adâncul mării luminat (Ieșirea XIV, 21). A văzut drumuri gătite și stâlp de nor care călăuzește vestita mulțime a poporului (Ieșirea XIII, 21). A văzut toiag care a înmugurit fără de pământ (Numeri XVII, 8) și pâine cerească ce a făcut mană (Ieșirea XVI, 13). L-a văzut pe dătătorul de lege poruncind stihiilor și litera care dospește blestemul. A văzut un om oprind soarele prin cuvânt (Iosua X, 12-13) și pe o femeie stearpă care prin rugăciune a luat în pântece un prooroc (I Regi I, 20). A văzut un pumn de făină mai îmbelșugat decât recoltele bogate și un ulcior de ulei care izvorăște din belșug (III Regi XVII, 16). A văzut un prooroc ridicat la cer într-un car nematerialnic (IV Regi II, 11) și oase ale celor morți – leacuri de viață (IV Regi XIII, 21). Acestea și multe alte lucruri minunate a văzut lumea, dar acelea precum umbra și iarba s-au dus și precum lumina de opaiț au fost stinse. Căci, răsărind Soarele, umbra a fugit cu totul, pentru că nimic nu este asemeni Apostolilor.

<Aceștia> I-au slujit lui Dumnezeu Cuvântul (Luca I, 2); L-au pipăit (I Ioan I, 1) pe Cel Care, neînchipuit5 fiind, S-a întrupat; I-au urmat Celui Care, mergând, este pretutindeni; au stat la masă cu Cel nemărginit; au auzit glasul Celui Care, prin cuvânt, le-a făcut pe toate; cu limba au prins ca într-un năvod lumea întreagă; au cuprins cu cuvântul toate hotarele <lumii>; au smuls rătăcirea din rădăcină ca pe o buruiană; au secerat altarele idolești precum spinii; au omorât idolii ca pe niște fiare; i-au pus pe fugă pe draci6 ca pe niște lupi; au adunat Biserica așa cum aduni o turmă; i-au strâns pe drept-credincioși laolaltă precum grânele [în hambare]; au aruncat la gunoi ereziile ca pe o pleavă; au pus la uscat iudaismul ca pe fân; au despicat păgânismul ca pe lemn; au arat lumea cu crucea <ca și cu un plug>; au însămânțat Cuvântul ca pe grâne; le-au luminat7 pe toate ca niște luceferi [ce erau]. De aceea a strigat Stăpânul către ei: Voi sunteți lumina lumii (Matei V, 14)8. Răsărit vă este nașterea feciorelnică; zori de zi – pântecele botezului; strălucire – harul Celui Răstignit; raze – negrăitele [voastre] limbi; ziuă – veacul ce va să fie; miazăzi – ceasul crucii; apus de soare – sălășluirea mormântului; înserare – moartea vremelnică; țâșnire de lumină – învierea cea din morți. Voi sunteți lumina lumii! Priviți la stele și minunați-vă de strălucirea lor!

De aceea, astăzi, Andrei, precum o vistierie de lumină, după ce L-a aflat pe Stăpânul tuturor, a strigat către Petru, fratele său: L-am aflat, spune, pe Mesia (Ioan I, 21). O, preaplin al iubirii de frate! O, răsturnare a rânduielii [firii]! Andrei a venit după Petru la viață și a pornit înaintea lui pe urmele Evangheliei. L-am aflat, spune, pe Mesia. Dintr-o bucurie fără margini se naște cuvântul: luminoase sunt bunele vestiri ale aflării. Am aflat, spune, Vistieria. Fugi, Petre, de sărăcia tăierii-împrejur! Dezbracă-te de zdrențele Legii! Aruncă jugul literei! Leapădă-te de toate acestea ca de niște lucruri de nimic și [te leapădă] de cele de acum ca de niște vise: de Betsaida, ca de un tărâm neînsemnat; de năvod, ca de o unealtă a sărăciei; de corabie, ca de o odaie a naufragiului; de meșteșugul tău, ca de maica altarului idolesc; de pești, ca de un negoț al lăcomiei pântecelui; de pământ, ca de un noian de zarvă; de neam, ca de mlădițele stricăciunii; de lume, ca de un loc de negoț pentru pântece; de templu, ca de o peșteră de tâlhari (Matei XXI, 13); de Ierusalim, ca de un cimitir al proorocilor (Matei XXIII, 37); de popor, care urlă cu turbare împotriva lui Dumnezeu; de Caiafa, ca de un părinte al sinedriului celui viclean. L-am aflat pe Mesia pe Care L-au vestit mai înainte proorocii, pe Care L-a vestit mai înainte cu glas de trâmbiță Legea. Am aflat Vistieria Legii: Fugi, Petre, de foamea literei! L-am aflat pe Mesia, pe Care L-au preînchipuit semnele ca niște umbre; pe Care Miheia L-a văzut pe tronul slavei (III Regi XXII, 19); pe Care Isaia L-a văzut [șezând] pe Serafimi (Isaia VI, 1-2); pe Care Iezechiel L-a văzut [șezând] pe Heruvimi (Iezechiel X, 1); pe Care Daniel L-a văzut pe nori (Daniel VII, 13); pe Care Nabucodonosor L-a văzut în cuptor (Daniel II); pe Care Avraam L-a primit în cort (Facerea XVIII, 4-5); pe Care Iacob nu L-a lăsat să plece până când nu a fost binecuvântat (Facerea XXXII, 29); Căruia Moise, [șezând] pe piatră, I-a văzut spatele (Ieșirea XXXIII, 21-23). Pe Acesta L-am aflat, pe Cel Născut fără de început și Care S-a arătat în vremurile din urmă; Vistieria, al cărei belșug este nesecat, bogățiile Ei – neprăduite, Ființa Ei – fără de început, aflarea Ei – de curând făcută. L-am aflat pe Mesia, Care Se tâlcuiește Hristos. Mulți au fost unși9, dar toți au slujit morții: Avraam a fost uns, dar a sfârșit în mormânt; Isaac a fost uns, dar între oasele [celor morți] este pomenirea lui; Iacob a fost uns, dar a ajuns slujitor al morții; Moise a fost uns, dar nici măcar nu știm unde a fost îngropat (Deuteronom XXXIV, 6); David a fost uns, dar toate au fost prăzi de război. Toți au fost unși, dar au ajuns robi ai morții. Dar Unul este Cel Uns – Hristosul10, Cel Care prin fire este Dumnezeu și prin milostivire Om: Cel Care, prin Nașterea Lui, a pecetluit pântecele Fecioarei și Care i-a făcut pe pescari izvoare de tămăduiri: Lui fie puterea, și Împărăția, și slava și închinăciunea, împreună cu Cel fără de întinăciune, deoființă și deoputere Tatăl Lui și cu Preasfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

• 1

  Traducerea s-a făcut după originalul grecesc al ediției J.-P. Migne, Patrologia Graeca, vol. 65, col. 821-828: Λόγος ΙΘ'. Ἐγκώμιον εἰς τὸν ἅγιον Ἀνδρέ[ι]αν τὸν ἀπόστολον.

• 2

  În original, τὴν ἀλογίαν τῆς φύσεως, ceea ce literal înseamnă necuvântarea sau lipsa de rațiune a firii.

• 3

  În original ὁ βίος, termen al cărui prim sens este cel de viață, dar poate avea și sensul de lume în general. Vezi G.W.H. LAMPE, A Patristic Greek-English Lexicon, Oxford, Clarendon Press, 1961, s.v. βίος.

• 4

  Ca jertfă.

• 5

  Literal, termenul ἀσχηματιστός înseamnă „fără de formă”, „care nu poate fi reprezentat”, „care nu poate fi prins într-o schemă”, fiind un termen tehnic în filozofia antică. Am preferat (revizorul) traducerea lui prin „neînchipuit”, urmând linia traducerilor vechi bisericești, în care gr. σχῆμα a fost tradus în mod constant prin „chip”. „Neînchipuit” nu trebuie înțeles deci ca sinonim al lui „inimaginabil” sau „neimaginat”, ci trebuie privit în interiorul limbajului bisericesc îndătinat (O. Gordon, pe baza precizărilor lui P. Molodeț, a cărui opțiune de traducere este: „fără de formă”).

• 6

  Opțiunea stilistică a revizorului. Deși în ultimul timp acest cuvânt este evitat fie din rațiuni apotropaice, fie dintr-o anumită sfială (pozitivă) a poporului român, astfel încât cuvinte îndătinate precum „drac”, „drăcesc” și „îndrăcit” au fost înlocuite, inclusiv în textele bisericești, cu „demon”, „demonic” și „demonizat”, le considerăm pe acestea din urmă o edulcorare nepotrivită, care poate conduce inclusiv la lipsa de conștientizare a realității la care se referă cuvintele respective. Semnificativ este faptul că părinții (monahi, în general) îmbunătățiți nu au operat înlocuirea neologistică menționată mai sus.

• 7

  Verbul grecesc este mai expresiv decât în română, trimițând etimologic la lumina fulgerului, la străfulgerare (O. Gordon).

• 8

  Întreg acest pasaj îl repetă aproape cuvânt cu cuvânt pe cel din Cuvântul de laudă la Sfântul Apostol Pavel, PG 65, 820 B.

• 9

  În original, Πολλοὶ χριστοὶ γεγόνασιν. Sensul vechi-testamentar al cuvântului χριστός este cel de uns, cu o puternică încărcătură profetică. Vezi G.W.H. LAMPE, A Patristic..., s.v. χριστός.

• 10

  În original, ὁ Χριστός, cu majusculă. Am preferat dublarea termenului în traducere prin Cel Uns pentru a marca diferența față de „cei unși” din Vechiul Testament.