Iconologia Ethosului moral în opera Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul – despre profetism cultural

Un an dedicat unui sfânt de talia culturală a Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul a suscitat o serie de cercetări de amploare. Riscul epuizării sale, ca subiect de analiză, e departe. Moral îi suntem datori și nu ne poate fi indiferent în ce direcție ne vom dezvolta cunoașterea teologică a faptelor sale. Teolog mistic și arhiereu dinamic, Antim Ivireanul e din neamul marilor predicatori ai vremii, depășindui prin proiecte și construcții ale unei arhitecturi cerești. Despre această complexă moștenire duhovnicească scria Părintele Vasile Gordon atunci când consemna aspectele legate de Mitropolitul Antim ca educator prin opera sa. El prezintă numai câteva aspecte, selectiv: „Unele sunt de factură administrativă (ca, de pildă, ctitoriile și alte lucrări din vremurile în care a exercitat funcțiile de răspundere – egumen, stareț, episcop și mitropolit), altele țin de preocupările culturale, cu implicații pastoral-misionare (în special tipăriturile, dar și Didahiile, dimpreună cu toate celelalte cuvântări, păstrate sau nu). Despre toate s-a scris foarte mult, bine și frumos, încât nu ne revine decât să observăm caracterul lor educativ (s.VG), pe de o parte, ale operelor Sfântului Mitropolit, pe de alta, ale celor care le-au studiat și au scris despre ele. Între cele mai „vizibile” se înscriu cele 64 de cărți tipărite și Locașul Sfânt al Mănăstirii Antim. Li se adaugă, desigur, Didahiile, apărute postum. Mai puțin cunoscut, de pildă, este faptul că între piesele așezământului mănăstiresc Antim, mitropolitul-ctitor a întemeiat și prima bibliotecă publică de împrumut din Țara Românească” . Apoi el consemnează un nou element important în descrierea modului în care personalitatea sa a fost legată de ethosul vremii sale: