#Varlaam de Calabria

Înțelepciunea lui Dumnezeu este analizată în dimensiunile sale scripturistice, patristice și hristologice, de la tradițiile sapiențiale veterotestamentare și identificarea cu Logosul divin până la polemica Sfântului Grigorie Palama cu Varlaam de Calabria. Articolul arată că înțelepciunea divină nu este un atribut abstract, ci o realitate ontologică și transformatoare, accesibilă omului prin Întruparea Fiului, prin energiile necreate și prin viața eclezială și sacramentală a Bisericii.

Antropologia Sfântului Grigorie Palama este analizată în dimensiunile ei ascetico-mistice, cu accent pe chipul lui Dumnezeu în om, relația dintre νοῦς și καρδία, trihotomia trup-suflet-duh și rolul harului necreat în îndumnezeire. Omul îndumnezeit, înțeles ca homotheos, participă prin energiile necreate la viața lui Dumnezeu, trupul însuși devenind părtaș al acestei transfigurări eshatologice.

Sfântul Grigorie Palama apără și sistematizează teologic învățătura isihastă despre harul nezidit, arătarea lui Dumnezeu (θεοφάνεια) și vederea Sa (θεοπτία), demonstrând că lumina Taborului, experiată de isihaști prin curățirea inimii și păzirea poruncilor, este identică cu îndumnezeirea harismatică, iar premisa ei antropologică esențială este renunțarea la voia proprie în favoarea voii lui Dumnezeu.

Isihasmul palamit și influența sa asupra monahismului și culturii bisericești din Țara Românească și Moldova în secolul al XIV-lea constituie tema centrală a articolului, care analizează dovezi concrete precum testamentul mitropolitului Hariton, activitatea lui Nicodim de la Vodița și Tismana și monogramele de pe epitrahilul brodат al Tismanei, pentru a demonstra prezența și răspândirea doctrinei isihaste la nord de Dunăre.