#Sfântul Ambrozie

Literatura patristică din secolele IV–V oferă o receptare amplă a învierii lui Lazăr ca simbol penitențial post-baptismal, ilustrată prin mărturiile Papei Damasus, ale Sfinților Grigorie din Nazianz, Ambrozie și Ieronim, care se identifică spiritual cu Lazăr, și continuată de exegeza eclezială a lui Cromațiu de Aquileia și Petru Hrisologul, care leagă minunea din Betania de pocăință, iertare și bucuria învierii generale.

Articolul cercetează practicile funerare din Antichitatea greco-romană și transformarea lor în creștinism, urmărind teme precum etimologia și teologia termenului κοιμητήριον, utilizarea coroanelor la morminte, ospețele comemorative de tip Parentalia și noțiunea de refrigerium, prin scrierile lui Tertulian, Sfântul Ciprian, Fericitul Augustin și Sfântul Ioan Gură de Aur.