#Damaschin Dascălul

Episcopul Inochentie al Râmnicului (1728–1735), urmaș al lui Damaschin Dascălul, a păstorit Oltenia aflată sub ocupație austriacă, apărând cu energie drepturile Bisericii în fața Curții vieneze, combătând amestecul Administrației în numirea egumenilor și în viața eparhială. Activitatea sa cuprinde și o bogată operă tipografică — Molitvelnic, Ceaslov, Triod, Liturghier, Catavasier — răspândită în toate provinciile românești, inclusiv în Transilvania.

Episcopul Damaschin al Râmnicului (†1725) a tradus în română aproape toate cărțile de cult ortodox — Octoih, Triod, Penticostar, Minee, Apostol, Evangheliar, Tâlcuirea lui Teofilact —, folosind ediții grecești, slavone și latine, iar pentru cărțile Noului Testament a recurs la tâlcuirile Sf. Ioan Gură de Aur și ale Sf. Teofilact, asigurând astfel acuratețea patristică a traducerii. Graiul său luminat, atestat de Chesarie al Râmnicului, Radu Tempea și Constantin Erbiceanu, a impus dialectul muntenesc în limba literară și liturgică românească, traducerile sale rămânând în uz până astăzi.

Damaschin Dascălul, episcop al Buzăului (1702) și apoi al Râmnicului (1708), a fost unul dintre marii cărturari ai epocii brâncovenești, dedicat traducerii și tipăririi cărților de slujbă în limba română. Articolul urmărește formația sa, activitatea tipografică de la Buzău și Râmnic și rezistența canonică și culturală pe care a opus-o ocupației austriece a Olteniei (1716–1739), când tipăriturile sale românești, precum Ceaslovul (1724) și Învățătura pentru șapte Taine (1724), au circulat clandestin în Transilvania spre sprijinul ortodocșilor de acolo.