#stareța Elisabeta Surpăteanca

Articolul prezintă documente inedite din fondurile Tribunalului Vâlcea și Prefecturii Vâlcea privind judecarea celor 16 tâlhari care au atacat Schitul Surpatele în noaptea de 10 septembrie 1839, provocând moartea stareței Elisabeta. Sunt editate tacrirul maicilor din 11 septembrie 1839, sentința Înaltului Divan Criminalicesc din Craiova din 27 februarie 1840 și decretul domnului Alexandru Dimitrie Ghica din 3 februarie 1841, prin care pedeapsa cu moartea a fost comutată în ocnă pe viață.

Articolul reconstituie jefuirea Schitului Surpatele din județul Vâlcea în noaptea de 10–11 septembrie 1839 și moartea stareței Elisabeta în urma bătăilor primite de la cei șapte tâlhari, prin transcrierea și comentarea documentelor din dosarul Delă atingătoare în pricina tâlharilor ce au săvârșit omor răposatei Elisabetei Surpăteanca, stareța, păstrat la Arhivele Naționale Istorice Centrale, care dezvăluie identitatea atacatorilor, modul de operare și corespondența dintre arhimandritul Hrisant de la Hurezi, stareța Platonida și autoritățile județului Vâlcea.