#Sfântul Maxim Mărturisitorul

Răbdarea este analizată ca virtute teologică și duhovnicească în contrast cu nerăbdarea și irascibilitatea specifice societății contemporane marcate de accelerare și instantaneitate. Pornind de la îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu revelată în Sfânta Scriptură, la Sfinții Părinți precum Maxim Mărturisitorul, Isaac Sirul și Dumitru Stăniloae, și în viața liturgică a Bisericii, răbdarea apare ca mod de participare la viața dumnezeiască și cale de îndumnezeire.

Iubirea dumnezeiască, întemeiată în viața intratreimică a Sfintei Treimi, constituie modelul arhetipal al comuniunii omului cu Dumnezeu și al iubirii față de aproapele. Prin har, Sfintele Taine și viața liturgică, omul se curățește de patimi, se îndumnezeiește și devine părtaș iubirii inepuizabile a Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt, chipul dumnezeiesc actualizându-se deplin în comuniune și iubire interpersonală.

Pornind de la criza căsătoriei în cultura contemporană, articolul analizează învățătura Sfântului Ioan Hrisostom despre taina căsătoriei, identificând trei principii fundamentale extrase din scrierile sale: cumpătarea (σωφροσύνη), consolarea și participarea. Căsătoria este prezentată ca o cale de vindecare lăuntrică, de desăvârșire spirituală și de îndumnezeire, superioară oricărei înțelegeri sociologice sau utilitariste a relației conjugale.

Articolul argumentează, pornind de la Sfântul Grigorie Teologul și Sfântul Maxim Mărturisitorul, că Biserica nu poate fi izolată de problemele medicale și politice, deoarece îl percepe pe om ca entitate psihosomatică integrală. Prin analiza teologică a morții ca dezintegrare și a pandemiei de Covid-19, autorul arată că vaccinarea obligatorie și sciziunea social-morală dintre vaccinați și nevaccinați reprezintă o formă de moarte socială, căreia Biserica trebuie să-i opună unitatea vieții sacramentale.

Sfințenia este analizată ca vocație universală a omului și ca dar al lui Dumnezeu, cu izvorul în Preasfânta Treime și împărtășită prin harul Duhului Sfânt în Biserică. Întemeindu-se pe Sfânta Scriptură, pe Sfinții Părinți — între care Dumitru Stăniloae, Grigorie de Nyssa, Maxim Mărturisitorul și Nectarie din Eghina — articolul arată că sfințenia presupune curățire, virtute și experiență duhovnicească, culminând cu îndumnezeirea omului și sfințirea întregii creații.