Studiul cercetează răspândirea creștinismului printre georgieni în secolele I–III, pornind de la delimitarea ariei geografice locuite de neamurile georgiene – iberi, meshi, lazi și svani – în Iberia, Cappadocia și Pont. Sunt aduse mărturii din Eusebiu de Cezareea, Origen, Epifanie Constantinopolitanul și izvoare georgiene precum Istoria Kartliei, atestând activitatea misionară a Sfinților Apostoli Andrei, Petru și Matia printre georgieni.
