Omilia de față constituie o tâlcuire homiletică la Psalmul 36,1, în care autorul, folosind exemple biblice din Iosif, Moise, Daniel, Ilie, Elisei, Lazăr și Irod, argumentează că prosperitatea celor răi este efemeră, iar suferința drepților dobândește răsplată veșnică. Ascultătorul este îndemnat să nu râvnească la bunăstarea păcătoșilor, ci să urmeze calea virtuții în vederea Împărăției Cerurilor.