#Sfântul Ilie

Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Peninsula Sinai, unul dintre cele mai vechi lăcașuri monahale ortodoxe din lume, este prezentată în contextul istoriei sale biblice, al rolului împărătesei Elena și al împăratului Justinian în ctitorirea ei, dar și al legăturilor cu domnitori români precum Constantin Brâncoveanu și cu mitropolitul Antim Ivireanul, exilat la Sinai.

Omilia de față constituie o tâlcuire homiletică la Psalmul 36,1, în care autorul, folosind exemple biblice din Iosif, Moise, Daniel, Ilie, Elisei, Lazăr și Irod, argumentează că prosperitatea celor răi este efemeră, iar suferința drepților dobândește răsplată veșnică. Ascultătorul este îndemnat să nu râvnească la bunăstarea păcătoșilor, ci să urmeze calea virtuții în vederea Împărăției Cerurilor.

Traducerea în română a omiliei De iis qui in jejunio continenter vivunt, atribuită Sfântului Ioan Gură de Aur (PG 64, col. 15–16), realizată de Dr. Andrei Ion-Popescu, prezintă înfrânarea și postul ca virtuți modelate de figuri biblice precum Iosif, Moise, Ilie, Elisei, Daniel și cei trei tineri, culminând într-o doxologie hristologică despre feciorie și prezența lui Hristos în Biserică.

Omilia Despre post și milostenie a Sfântului Ioan Gură de Aur dezvoltă teza că postul fără milostenie și fără schimbarea lăuntrică rămâne zadarnic, ilustrând această învățătură prin pilda celor zece fecioare: cele cinci neînțelepte au pierdut fecioria tocmai pentru că le-a lipsit untdelemnul milosteniei, care singur dă aripi rugăciunii și deschide intrarea în cămara de nuntă.