Articolul analizează semnificația persoanei umane în contextul reproducerii asistate medical, confruntând două abordări opuse: cea romano-catolică, care respinge aceste metode ca ofensând demnitatea persoanei prin separarea actului conjugal de procreare, și cea a bioeticienilor precum John Harris și Torbjörn Tännsjö, care le acceptă invocând libertatea reproductivă. Din perspectiva teologiei ortodoxe, asistarea reproducerii nu ofensează prin definiție demnitatea persoanei, cu condiția să aibă caracter terapeutic, să privească soții și să nu ducă la distrugerea de embrioni.