Studiul realizează o analiză comparativă între opera lui Antim Ivireanul, în special Didahiile, și creația poetică a lui Mihai Eminescu, identificând analogii tematice și expresive privind imaginarul cosmic-marin și astral, metafora lunii ca stăpâna mării și viziunea genezei, cu referire și la paralela dintre Antim și Bossuet ca oratori creștini cu stil asianic comun.