#etnogeneză și creștinare

Unitatea de neam a românilor, sărbătorită în contextul centenarului Marii Uniri din 1918, este analizată prin prisma unității de credință ortodoxă, a păstrării Cuvântului lui Dumnezeu vestit prin propovăduire apostolică și a rolului unificator al Sfintei Liturghii. Dreapta credință, susținută de voievozi precum Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu și reflectată în Biblia de la 1688, a constituit temelia spirituală și socio-politică a unității românești.

Ortodoxia reprezintă trăsătura definitorie a identității românilor, întrucât etnogeneza și creștinarea lor sunt procese concomitente, iar sinteza de latinitate și Ortodoxie i-a ferit de asimilarea slavă, de erezii și de deznaționalizare. Studiul analizează rolul Bisericii, al tiparului, al Umanismului creștin și al concepției teocratice în menținerea unității de credință, limbă și neam în Țara Românească, Moldova și Transilvania.