Episcopul Teofil al II-lea al Râmnicului (cca. sfârșitul sec. XVI - 1637) este portretizat ca o personalitate reprezentativă a monahismului ortodox român din prima jumătate a secolului al XVII-lea: fost egumen al Mănăstirii Bistrița, ierarh al eparhiei din dreapta Oltului și participant activ la viața diplomatică și sinodală a Țării Românești, el a militat pentru introducerea limbii române în slujbele bisericești și a sprijinit consolidarea proprietăților ecleziastice, lăsând numeroase urme documentare în hrisoavele vremii.