#viața de obște

Episcopul Vartolomeu Stănescu al Râmnicului (1921–1950) a fost unul dintre cei mai activi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române din prima jumătate a secolului al XX-lea, remarcându-se prin întemeierea Societății Renașterea, organizarea centrelor parohiale, a bibliotecilor și căminelor preoțești, a băncilor populare ale clerului și prin revigorarea vieții monahale oltene. Activitatea sa pastorală, misionară și culturală a transformat profund Episcopia Râmnicului, oferind clerului și credincioșilor din Oltenia structuri solide de formare religioasă, socială și economică.

Interviul reconstituie viața duhovnicească a Schitului Prodromu de la Muntele Athos sub stăreția Părintelui Petroniu, prezentând rânduielile athonite impuse de acesta după tipicul Sfântului Sava, relațiile tensionate cu Marea Lavră și lucrările de restaurare neglijent executate. Sunt evocate și crize mai recente, inclusiv ruperea unor monahi de Biserica dreptslăvitoare prin zelotism fanatic și utilizarea neaprobată a internetului.

Cuvântarea de față, rostită la Cincizecime, meditează asupra lucrării Sfântului Duh ca Mângâietor și avertizează asupra primejdiilor iubirii de arginți și ale iubirii trupești, folosind ca exemplu concret cazul lui Evprepian, monah care, după o viață de mărturisire la Sacudion, a căzut din credință și a murit în păcat.