#moarte și doliu

Omilia de față, atribuită Sfântului Ioan Gură de Aur, explică de ce credincioșii se adună în afara cetății, la un martirion, pentru prăznuirea Crucii și a Coborârii lui Hristos la iad, întrucât Mântuitorul a pătimit în afara porților. Predica dezvoltă tema biruinței lui Hristos asupra morții și a diavolului prin Cruce, arătând simetria dintre căderea lui Adam prin lemn și mântuirea neamului omenesc prin lemnul Crucii.

Fragmentul de proză ficțională prezintă un dialog între starețul Partenie și scriitorul-filosof Voina, desfășurat într-o mănăstire, în jurul temelor predicii autentice, rolului Bisericii față de tineri și de societate, și al crizei politice în care un personaj numit Rusceanu este propus prim-ministru. Tensiunea narativă se adâncește prin revelarea dramei personale a lui Voina — moartea subită a Soniei și disperarea lui Pavel — și prin contrastul dintre elocința mundană a scriitorului și rugăciunea interioară a călugărului.

Poezia Dureri paterne explorează trei ipostaze ale paternității: bucuria unui tată la nașterea fiicei sale, pocăința unui tată muribund față de fiul pe care l-a neglijat și reflecția asupra identității spirituale a neamului românesc, înrădăcinată în credința ortodoxă și în jertfa generațiilor trecute.