#Mănăstirea Căldărușani

Articolul reconstituie viața și activitatea episcopului Atanasie Dincă (1896–1973), de la originile sale în satul Tânganu și călugărirea la Mănăstirea Tismana, până la funcțiile de egumen la Căldărușani și Cernica, de vicar-patriarhal și de locțiitor al Episcopiei Râmnicului (1945–1948), relevând profilul unui ierarh remarcabil prin slujire liturgică, muzică psaltică și lucrare administrativă, silit să se retragă de regimul comunist.

Textul reconstituie prietenia de aproape trei decenii dintre autor și Bartolomeu Anania, din momentul întâlnirii lor la înscăunarea mitropolitului Antonie al Ardealului în februarie 1982 și până în anii de după căderea regimului comunist. Prin episoade memorialistice concrete – vizite la Căldărușani, discuții nocturne în garsoniera de lângă Cișmigiu, masa de la Căldărușani în prezența Patriarhului Teoctist și a protosinghelului Daniel Ciobotea –, autorul portretizează personalitatea lui Anania ca teolog, scriitor și martor al istoriei recente a Bisericii, evidențiind valoarea operei sale, de la Rotonda plopilor aprinși și Greul pământului până la File de acatist și Cerurile Oltului.

Articolul reconstituie, pe baza notelor de jurnal din 1982–1983, vizitele autorului la mânăstirile din Oltenia și Muntenia – Dintr-un Lemn, Surpatele, Hurez, Frăsinei, Cozia, Căldărușani, Dragoslavele – în compania arhiereului-vicar Gherasim. Prin portrete ale unor monahi precum părintele Paulin Lecca și maica Mihaela Ghișoiu, și prin evocarea samizdatului bisericesc, se conturează viața monahală românească sub regimul comunist.