#Mănăstirea Arnota

Mitropolitul Teofil al Țării Românești (†1648), episcop la Râmnic și apoi mitropolit în vremea lui Matei Basarab, a fost un promotor esențial al culturii și limbii române în Biserică, sprijinind traducerile și tipăriturile în română ale lui Mihail Moxalie, precum Pravila de la Govora (1640) și Evanghelia învățătoare (1644), fiind considerat unul dintre ctitorii limbii române bisericești.

Mănăstirea Arnota, ctitorită în 1633 de Matei Basarab și consacrată drept Taborul Ortodoxiei românești, a traversat patru etape de renaștere, cea mai recentă începând în ianuarie 2018 la inițiativa stareței Maica Stavroforă Ambrozia Rucăreanu, în cadrul unui amplu proiect de restaurare coordonat de arhitectul Aurel Botez. Șantierul vizează decopertarea și restituirea imaginii ansamblului arhitectonic, legând acest act de continuitatea unei mari tradiții ctitoricești reprezentate de Voievodul Matei Basarab, fondatorul, printre altele, al Pravilei de la Govora.

Matei Basarab, domnul Țării Românești între 1632 și 1654, este prezentat ca cel mai mare ctitor medieval al neamului român, ridicând peste patruzeci de biserici și mănăstiri, înființând tipografii la Câmpulung și Govora și introducând limba română în slujbele religioase, printre realizările sale numărându-se Pravila de la Govora (1640), prima carte de legi tipărită în românește, și sprijinul acordat Ortodoxiei la sud de Dunăre și la Muntele Athos.

În vara anului 1881, Ioan Slavici și arhitectul G. Mandrea au cercetat 64 de monumente istorice din Muntenia și Oltenia, în cadrul Comisiei constituite la inițiativa ministrului V. A. Urechia, redactând Raportul d-lor I. Slavici și G. Mandrea despre monastirile de dincoace de Milcov. Articolul analizează constatările raportului privind mănăstirile vâlcene — Arnota, Bistrița, Cozia, Hurezi și altele — clasificate după destinație și evaluate din perspectivă istorică, arhitectonică și artistică.