Un tânăr pe nume Tudor, copleșit de păcat și de o ciudată pierdere a memoriei, caută mântuirea la chilia părintelui Zosima, un sihastru care îl ascultă, îl mângâie și îl îndeamnă să-și poarte singur crucea. Fragmentul, cu accente de proză mistică, surprinde dialogul lor duhovnicesc și transfigurarea lăuntrică a lui Tudor prin rugăciune și pocăință.