O cuvântare monahală, tradusă din greacă de Octavian Gordon, îndeamnă la mulțumire față de Dumnezeu ca temei al vieții duhovnicești, invocând Scriptura și exemplul fratelui Tadeu, un sclav de origine scitică devenit monah și mucenic. Credința și viața curată sunt prezentate ca nedespărțite, iar iconomahii sunt condamnați pentru refuzul de a recunoaște icoana lui Hristos.