Articolul analizează profilul ascetico-mistic al Sfântului Calinic de la Cernica, arhiereul Episcopiei Râmnicului, plasându-l în tradiția neoisihasmului paisian și a spiritualității filocalice românești. Prin scrierile Părintelui Dumitru Stăniloae, ale mitropolitului Antonie Plămădeală și ale mitropolitului Nestor Vornicescu, este evidențiată sinteza originală pe care sfântul o realizează între rugăciune, asceză severă, milostenie și activitate ctitoricească în Oltenia secolului al XIX-lea.