Studiul analizează activitatea de ctitor a Sfântului Calinic de la Cernica și Râmnic, urmărind patru ansambluri monahale — bisericile mănăstirilor Cernica, Pasărea, Episcopia Râmnicului și Frăsinei — ridicate sau refăcute în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Sunt examinate planul triconc, volumetria cu trei turle, modenatura fațadelor și coordonata neoclasică ce definește stilul arhitectural al ctitorului, în contrast cu curentul neogotic dominant al epocii.