#Mircea Eliade

Evocarea directă a întâlnirilor repetate dintre autor și părintele Dumitru Stăniloae, între 1982 și 1992, reconstituie portretul teologului prin amintiri concrete: prietenia sa cu E.M. Cioran și scrisoarea acestuia despre Filocalia, aprecierea poeziei lui Daniel Turcea, episodul martirologiei din decembrie 1989 și smerenia sa autentică față de propria operă.

Pornind de la relațiile poetice dintre Eminescu, Baudelaire, Tagore și Montale, studiul explorează dimensiunea religioasă și metafizică a operei eminesciene — de la mitul lui Zalmoxe și nemurirea dacică până la interpretările lui Nichifor Crainic și Arghezi — și propune o perspectivă comparatistă indo-română care include sculptura eminesciană și contribuțiile indologiei românești.