Articolul analizează lucrarea Apologia împotriva celor fără de Dumnezeu, atribuită Sf. Atanasie din Paros, tipărită la Mănăstirea Neamț în 1816 și retipărită la București în 1819, prezentând contextul istoric al apariției ei în raport cu Iluminismul european și cu politica Patriarhiei Ecumenice față de ideile voltariene, precum și raportul dintre filozofie și teologie expus în textul lucrării.