Cuvântarea de față, rostită la Cincizecime, meditează asupra lucrării Sfântului Duh ca Mângâietor și avertizează asupra primejdiilor iubirii de arginți și ale iubirii trupești, folosind ca exemplu concret cazul lui Evprepian, monah care, după o viață de mărturisire la Sacudion, a căzut din credință și a murit în păcat.