Pericopa drumului spre Emaus (Luca xxiv, 13-35) este tâlcuită de Sfântul Grigorie cel Mare într-o omilie în care explică de ce ucenicii nu L-au recunoscut pe Hristos în tâlcuirea Scripturii, ci în frângerea pâinii, și îndeamnă la primirea de străini ca virtute creștină esențială, ilustrată printr-o istorisire despre un gospodar care L-a primit pe Însuși Hristos fără să știe.