Studiul urmărește etapele instituționalizării învățământului de pictură bizantină bisericească în România, de la decizia Sfântului Sinod din 1889 privind conservarea stilului bizantin, prin Legea din 1926 pentru Apărarea vechilor picturi bisericești și întemeierea unei școli de zugravi, până la înființarea Școlii Superioare de Artă Bisericească în 1940 și a primelor specializări academice după 1989, demonstrând că inițiativa a aparținut constant Bisericii Ortodoxe Române.