Articolul analizează argumentul pantei alunecoase (slippery slope) ca instrument de respingere a eutanasiei, prezentând structura sa logică, consecințialistă, și patru consecințe negative invocate în mod uzual: acceptarea eutanasiei involuntare, presiunea asupra pacientului, erodarea relației medic-pacient și slăbirea interdicției uciderii. Concluzia propusă este că argumentul rămâne valoros ca element complementar al problematizării morale creștine, nu ca temei etic suficient prin sine însuși.