Împlinirea cunoașterii prin credință, har și fapte bune reprezintă o coordonată semnificativă a înțelegerii patristice.1 De aceea, în fundamentarea unei perspective eclesiale a mărturisirii Evangheliei este esențială valorificarea teologiei Părinților.2
Această formă de cunoaștere depășește polarizările sau opozițiile artificiale în relația dintre rațiune și credință, dintre științific și spiritual.3 Ei Îl mărturisesc pe Domnul slavei ca fiind „Calea, Adevărul și Viața".4 Ca „Lumina lumii",5 Înțelepciunea lui Dumnezeu și Puterea Tatălui sunt sensul prim și ultim al omului.
A avea mintea Mântuitorului Hristos
Sfântul Macarie cel Mare, vorbind despre rolul minții în lucrarea mântuirii omului, spunea: „Mintea este tronul Dumnezeirii; Dumnezeirea este tronul minții".6 Domnul Hristos a venit ca de pe tronul minții să-l detroneze pe Satana.7
Lumina taborică presupune o experiență duhovnicească avansată.8 „Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii."9
Sfântul Nicolae Cabasila afirmă că „Sfintele Taine sunt calea, iar Hristos este Poarta și Ținta".10 „Dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu."11
- 1Evrei 11, 1.
- 2Sf. Maxim Mărturisitorul, Întâia sută de capete despre cunoștința lui Dumnezeu, Filocalia vol. II, Ed. IBMBOR, București, 2008, pp. 158-159.
- 3I Corinteni 15, 26.
- 4Ioan 14, 6.
- 5Ioan 8, 12.
- 6Omilia VI, 5, col. 521 B.
- 7Sfântul Iustin Popovici, Calea cunoașterii lui Dumnezeu, pp. 183-184.
- 8Alexander Golitzin, Mistagogia: Experiența lui Dumnezeu în Ortodoxie, Ed. Deisis, Sibiu, 1998, pp. 184-267.
- 9Coloseni 2, 9.
- 10Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii, Ed. IBMBOR, 1997, p. 7.
- 11Ioan 11, 40.